Liberul arbitru(adevărul în literatură)

Scriitorul este un liber arbitru sau, cel puțin, așa ar fi firesc. Un spectator. Un receptor. Adevărul a devenit un fel de fata morgana. Nu are început, iar sfârșitul este purtat de vântul raționamentelor, atât de departe, încât la o asemenea distanță, trăsăturile sunt confuze. Oamenii, aici includem și persoana de față, au un beteșug, acela de a pălăvrăgi vrute și nevrute, din frică sau din dorința de a se făli în fața unui spectator invizibil. Suntem actori de la primele scâncete. Nu este neapărat un lucru rău, însă este atât de greu să oprești un om de pe culmile succesului, să se arunce-n cap, de parcă adulația spectatorului imaginar, i-a umflat aripile și pieptul, iar, acum, omul-condor vrea să-ncerce pentru prima oară zborul. Cu toată această poliloghie, nu trebuie să uităm un singur lucru: O societate fără repere morale, bine ancorate, este o pasăre în ținta vânătorului. Nimic nu este mai de preț decât determinarea unui om, fără alte brizbrizuri. Viața simplă și lipsită de prejudecăți, cu un singur scop. Acela de-a fi fericit fără a perturba pe cei din jurul tău.

Arcașii Saka

Întreaga noastră istorie a fost legată de totemul și animalul în sine, lupul. Lupii daci au fost vecini cu sciții, și conform multor izvoare istorice, tehnicile de luptă erau asemănătoare. Unitatea militară, specială pentru vremea aceea, erau arcașii-călăreți. Pe care o găsim atât la daci cât și la sciți.

Mai bine spus, arcașii Saka. Unele elemente ale costumației, în special „căciula”, sunt similare cu cele dacice. Asemănările sunt de netegăduit. Este cert că, în vremea aceea, popoarele, triburile, se influențau reciproc, mai ales atunci când împărțeau teritorii adiacente. Și sciții au fost un trib războinic, asemenea dacilor și geților din sud.

Organele Statului

Când aud expresia: ,, organele statului” , o iau razna. Voi ați văzut vreun organ de-al statului, vreun ficățel care umblă noaptea turmentat și caută vodcă!?Să vină trei organe competente. Care sunt alea? Splina, Ficatul și Pancreasul… La ușa ta, în toiul nopții. ,, Bună ziua, ați văzut cumva un tip înalt cu o formulă moleculară complexă, în general, C și H, pe aici. Oamenii îi zic Colesterol. Dacă-l vedeți să știți că este periculos. Omoară oameni în somn. Colea îi zic prietenii… Și apoi să primești o amendă de viteză de la hematie… ți se rupe inima săraca. Inima e un organ incompetent, sunt convins. Miloasă, proastă, curva satului. O iau ăștia doar la chermeze să o frece toți. Ca în viață.

Nevoia de a fi geto-dac

Investim fără rost în lucruri derizorii. În cultura și-n tradițiile noastre, deloc. Regretabil. Avem o istorie atât de frumoasă, avem o țară bogată, încărcată de tradiții și valori. Dar, se pare că nu este suficient. Cineva vrea să ne continuăm somnul fără de moarte. Se pare că imnul nu a fost ales întâmplător, și, din nefericire, deasupra noastră tronează un iz de moliciune, caracteristic seminției noastre. Trebuie să ne trezim, să scriem despre tradițiile noastre, despre voievozii noștrii, să cântăm și să vorbim despre cântecele și ghicitorile românești, atât de prețuite. Suntem geto-daci, suntem nepoții tracilor, cea mai renumită seminție indo-europeană, după Herodot, și cu toate astea, bâltim în ignoranță. Treziți-vă fraților! Nu uitați că suntem geto-daci!

Cavalerul Trac

Este clar că istoria ne ascunde, voit sau nevoit, o sumedenie de lucruri care contează. Zeul ,, Cavalerul Trac” a fost un simbol pentru strămoșii acestor meleaguri. Din cele mai vechi timpuri. Tradiția a continuat cu Sfântul Gheorghe, tot un cavaler. Cavalerul Trac, probabil primul cavaler indo-european nu denotă decât un singur lucru. Strămoșii noștrii au fost mult mai de temut, decât se vrea să se știe acum. Identitatea noastră a fost călcată în picioare ca o halcă aruncată câinilor. Pentru că nimeni nu a mai pus accent pe istoria strămoșilor, a geților, a dacilor. Istoria este memoria unui popor. Fără o memorie bună ne vom disipa în timp.

Câteva considerații

 

Burta are memoria mai bună decât inima.

 

Simbolul Ordinului Cavalerilor Danubieni

autor: puiu viorel

Dromihete

DROMIHETE

Important rege (sec 4-3 ien)al triburilor getilor ordessensi din Cimpia Munteana cu centrul in cetatea Helis. Din relatarile lui Diodor din Sicilia rezulta ca la capatul unor lupte impotriva getilor, in cursul carora a cazut prizonier Agatocles, fiul lui Lisimah, a avut loc o noua campanie de pedepsire condusa de insusi Lisimah. Prins cu armata cu tot si dus la Helis, diadohul macedonean a fost tratat cu toate onorurile. Se considera ca tinutul strabatut de macedoneni era Cimpia Munteana si ca tot acolo se afla si cetatea Helis, probabil la asezarea de la Piscul Crasanilor, iar intariturile restituite getilor la incheierea pacii erau pe malurile Dunarii. Conflictul dintre monarhul macedonean si regele get este de fapt o lupta pentru asigurarea frontierei statului lui Lisimah, pe linia Dunarii de Jos (ca o continuare a politicii lui Alexandru cel Mare) si este o manifestare a rivalitatii dintre puterea macedoneana si getii din nordul fluviului, pentru stapinirea oraselor grecesti de pe litoralul Marii Negre. Ajutorul dat de geti oraselor pontice rasculate impotriva lui Lisimah a constituit baza conflictului dintre regele Thraciei si Dromihete care, profitind de luptele interne dintre diadohi si-au extins influenta in sudul Dunarii. (Pausanias,I,9; Strabo,VII,3,8; Diodor Siculus, XXI, 11-12). Regatul get este un tip clasic de democratie militara condusa de un sef militar cu atributii clare si de necontestat doar in perioada campaniilor militare. Diodor relateaza ca ostenii geti ai lui Dromihete cereau sa hotarasca EI asupra sortii lui Lisimah, si ca regele get a trebuit sa ii convinga de necesitatea eliberarii captivului. Se admite, indeobste ca prima expeditie a avut loc cam pe la 300 ien , condusa de Agatocles, expeditie care a avut un sfirsit nefericit pentru fiul regelui Thraciei. Prins de geti a fost tinut in captivitate multa vreme. Abia in 292 ien , Dromihete ii da drumul si-l trimise, incarcat de daruri si desigur cu lectia invatata, la tatal sau, sperind zice Diodor ca v-a dobindi gratuit teritoriul ocupat de Lisimah. Departe de a intelege gestul getului, indata ce si-a vazut miinile dezlegate, Lisimah a organizat o noua expeditie, trecind in persoana Dunarea. Getii s-au retras pustiind totul inaintea invadatorilor astfel ca in curind, armata macedoneana a ajuns sa sufere de foame. Pentru a-si desavirsi opera tactica, Dromihete se foloseste de iscusinta unui fals dezertor, un capitan din armata sa pe nume SEUTHES care, dupa ce cistiga increderea lui Lisimah, reuseste a rataci pe macedoneni prin locuri grele de umblat pe unde curind si foamea si setea ii face prada usoara pentru geti. Istovita si ratacita, armata macedoneana a sfirsit prin a fi inconjurata si capturata de getii lui Dromihete si dusa la Helis, cetatea de scaun a dinastului get. Se spune ca Lisimah, sorbind cu nesat apa proaspata oferita de biruitori, dupa atitea zile de insetare, ar fi exclamat „pentru cit de mica placere am ajuns rob din rege ce eram” (Plutarch) Dupa victorie, Dromihete s-a dovedit nu numai un bun comandant de oaste ci si un abil politician. Diodor spune ca „getii incepura sa strige si sa ceara ca regele prins in lupta sa fie adus inaintea lor si pedepsit cu moartea (fiindca e drept ca poporul care s-a primejduit in lupta sa hotarasca dupa voia sa asupra dusmanilor prinsi), Dromichaites,  impotrivindu-se la pedepsirea regelui le-a spus ca este in interesul lor ca omul sa ramina neatins. Caci daca el ar fi ucis, numaidecit alti regi vor ocupa domnia lui Lisimah si vor fi pentru ei o primejdie si mai mare decit Lisimah. Dimpotriva , daca ar scapa, el v-a purta recunostinta getilor iar cetatile, cite mai inainte fusesera in stapinirea getilor, le vor cistiga din nou fara nici un pericol” Scena este tipica pentru o democratie militara. Poporul inarmat revendica dreptul de a hotari soarta prinsilor, regele nu poate sa hotarasca singur sau sa nesocoteasca pur si simplu dorinta adunarii, el ii CONVINGE pe luptatorii sai asupra avantajelor diplomatiei. Diodor spune in continuare ca Dromihete i-a invitat pe regele Thraciei si si pe apropiatii sai la un ospat, pregatindu-le masa cu fastul obisnuit la curtile elenistice. El insusi, impreuna cu fruntasii geti, mincau din vase simple mincaruri saracacioase iar vinul il beau din cupe de lemn si cornuri de vita (Diodor spune „precum era obiceiul la geti”). Lasindu-l pe Lisimah sa se patrunda de deosebirea dintre cele doua mese si implicit cele doua civilizatii , regele get l-a mustrat apoi parinteste pentru ca si-a parasit curtea sa stralucita si regatul sau bogat pentru a duce razboi impotriva unor oameni saraci si simpli. Lisimah, recunoscindu-si greseala, este lasat liber, Dromihete primind inapoi cetatile pierdute mai inainte. Pausanias adauga , ca de nevoie, Lisimah si-a dat fiica in casatorie dupa regele get. Cert este ca Dromihete victorios dar neincrezator in trainicia victoriei, reuseste, printr-un amestec de forta si abilitate sa smulga adeversarului o pace mai mult decit favorabila, pace intarita printr-o casatorie dinastica.

ODC idei

-Membrii au statut egal ! Si Ordinul este egal cu oricare dintre ei.

-Ajutorarea  cavalerului(membrului) aflat in impas este o obligatie pentru toti ceilalti!

-Familia Cavalerilor nu este mai presus decat  familia fiecarui membru, dar nici mai prejos.

-Credinta in Dumnezeu, In Binele universal.

-Propagarea Valorii, Corectitudinii,Adevarului.Nimic nu e mai presus de capacitatea individului, pe deplin recunoscuta indiferent de circumstante.

-Orice dezbatere se va face in prezenta tuturor membrilor aferenti unei celule. Celula nu poate fi divizata.

-Libertatea exprimarii este nelimitata, nimic dezbatut  de oricare  dintre membrii nu poate fi ignorat sau  ignorant.

-Orice hotarare ce priveste ordinul e luata prin vot liber.

-Admiterea si excluderea nu se poate face decat cu acordul tuturor membrilor.

-Odata exclus un cavaler nu se mai poate intoarce in Ordin.

-Increderea in valorile stramosesti , in istoria propriului popor.

-Alegerea unui nou membru trebuie sa se incadreze necesitatilor celulei din care va face parte.Nu pot exista antipatii in ordin .

– Odata o celula formata va raspunde intreaga de actiunile fiecarui adept al ei.

-Respectul ,intelegerea,cunoasterea celuilalt pana in cele mai mici amanunte, este o datorie a fiecaruia.

-Ordinul e discret , respectat si trebuie sa reprezinte un adevarat sprijin moral, spiritual si material pentru fiecare .

-Toti  trebuie sa contribuie egal in sprijinirea ordinului.

-Nici macar un singur membru nu trebuie lasat nemultumit de orice activitate si hotarare a celulei.

Celula – structura de baza a ordinului , cea mai mica subdiviziune.

Inelul de la Ezevoro

Celebra inscripţie tracă de pe inelul de aur descoperit exact acum şaizeci de ani la Ezevoro în sud-estul Bulgariei.
ROLIS, IA UN INEL LA TINE CA SĂ O IUBEŞTI PE RAZE! LA EL TE VEI UITA DAR ŞI MAI MULT (TE VEI UITA) LA RAZE!
Este probabil un mic descântec de dragoste. Cert e că ne aflăm un faţa unei poezii în limba geto-dacă (să nu uităm că Rolis era get!) şi că Raze ar putea fi prima poetă getă atestată. Nu ne surprinde. Din mărturiile istoricilor contemporani cu tracii, ştim că aceştia din urmă erau mari iubitori de muzică şi poezie şi că legendarul Orfeu se născuse pe meleagurile trace.